Mi-a lipsit scrisul în ultimele două luni însă mi-am scris în gând în fiecare zi, și a fost ok. Am început un curs mai intens de limba olandeză care îmi ocupă destul de mult timp, dar care mă face din ce în ce mai stăpână pe dialoguri și totodată îmi oferă o mare satisfacție cât timp îl parcurg.
Interacționez mult mai ușor cu persoane din jurul meu, asta pentru că a dispărut o parte din teama pe care o aveam la început, teama de a vorbi.
Îmi este ușor să pun întrebări și să fac răspunsuri scurte, să povestesc o întâmplare în propoziții mai simple sau să interacționez pentru o joacă a copiilor în parc. Cred că pe măsură ce voi interacționa mai des îmi va fi si mai ușor.
Copiii merg în continuare la școală/grădiniță, nu au luat vacanță încă, asta se va întâmpla pe 15 iulie.
Anastasia va merge la școală în grupa 1 și David va trece in grupa 4 imediat ce vacanța se ve termina, adică pe 29 august.
Doamne, ambii copiii ai mei merg la școală.🙈
La școala primară clasele se numesc grupe, (cred că am mai menționat într-un alt articol).
Azi am mers ca Anastasia să își cunoască profesoarele și o parte din colegi. S-a simțit bine, ca o fetiță mare de școală, va avea aceeași clasă 1B și aceleași profesoare care i-au fost alături lui David în acești doi ani. Profesoarele se schimba în fiecare an și e posibil și în cursul anului să se întâmple asta și nu se întâmplă să fie copiii afectați de acest lucru.
Și acum simt nevoie să fac o paranteză cu referire la generația noastră a părinților de acum care aveam aceeași învățătoare timp de 4 ani și nu eram „priviți’ toti la fel. În Olanda nu există „favoriți” sau „mame pe la catedră cu cadouri” pot să stau liniștită ,copii mei vor fi tratați la fel ca și ceilalți.
Să revenim….
Anastasia va spune la revedere grădiniței după doar 4 luni de când merge, dar cred că este pregătită pentru pasul următor, chiar și doamnele de acolo spun asta, deși ea încă nu vorbește olandeza decât câteva fraze, dar cred că înțelege mai mult decât poate vorbi. Săptămâna trecută a zis prima propoziție întreagă acasă : ” Vino fluture, eu vreau să te prind” când le-am povestit asta doamnelor la grădi nu păreau surprinse, la grădi zic că mereu spune lucruri sau cere. Și-a făcut o prietenă cu care se joacă mult împreună, râd și aleargă de mână.❤️ Își face ușor prietene și la locurile de joacă, se întâlnește mereu cu două fetițe care sunt de naționalitate poloneză și nici ele nu vorbesc mult olandeză dar joaca pentru ele vine natural.
David în schimb este din ce în ce mai mult de aici, își face prieteni și el ușor. Fac întâlniri de joacă împreună acasă la noi sau la ei. Fiecare copil știe când are zilele libere din săptămână și își poate face întâlnirile de joacă. David știe că lunea și joia are înot și nu poate face întâlniri. Se joacă cu ei în curte, în camera lui, pe stradă sau în parcul de alături cu loc de joacă. Uneori avem casa plină de copii, ei se distrează minunat la întâlniri, cer voie pentru orice lucru din casă, se pun la masă toți la câte o gustare și mulțumesc politicos apoi.
Mă bucur tare mult că au parte de această copilărie firească cu joacă între ei afară, explorând și inventând jocuri. Sper să țină cât mai mult această perioadă pentru ei, iar eu să îmi hrănesc copilul interior prin ei
Mamă de doi 
Lasă un răspuns