Am scris atât de mult anul trecut despre decembrie cu atâta emoție de fiecare dată, însă anul acesta parcă timpul zboară mai repede și timpul pentru scris e mai scurt.
Anul trecut în decembrie eram mai mereu acasă cu copiii prinsă în activități și decorații.
Anul acesta în decembrie nu mai sunt doar acasă cu copiii ci sunt și la un job nou în domeniul meu de asistent farmacist. Primul meu job în Olanda. Am mai scris mici postări despre job dar nu am apucat sa vă povestesc. Am început spre sfârșitul verii când o cunoștință m-a întrebat ce vreau să fac când Anastasia va merge si ea la școală cu David. I-am povestit atunci că aș vrea să merg personal la niște cursuri noi de limba olandeză pentru că cele online nu mă ajută în conversații prea mult. Atunci ea m-a întrebat dacă cred că m-aș descurca să lucrez cu ea în farmacie. Hmmm.. m-am gândit puțin și am zis da. Nu eu personal, ci curajul pe care l-am dobândit aici a răspuns în locul meu. Am zis că voi încerca să văd dacă pot înțelege limba și dacă mă pot descurca. Ea mi-a spus „sunt sigură că poți”. Gândul m-a dus imediat în urmă cu 6 ani când am vizitat Olanda prima oară și în special Amsterdam. Vă povesteam eu in primele articole cum m-am văzut locuind aici și soțul meu spunea să cobor cu picioarele pe pământ totuși. Însă nu v-am povestit ca am văzut o farmacie care m-a fascinat în Amsterdam și i-am spus că mă vad lucrând la o farmacie în Amsterdam. Bineînțeles că a râs de mine că nu știam engleza bine dar olandeza.😂 Cred că o să îi mai împărtășesc vise din astea soțului meu.
În prezent merg la serviciu de 4 luni la o farmacie în Amsterdam, nu e aia care m-a fascinat cu peisajul dar niciodată nu se știe unde viața ne duce. Încă nu realizez cum deodată m-am văzut în conversații cu colegele mele în limba olandeză. Dacă în prima lună nu îmi era încă totul clar cu ce se întâmplă pe acolo acum pot spune că sunt un ajutor de nădejde în farmacie și primesc aprecieri mai mereu de la colegele mele. Ele mi-au oferit încă de la început suport și empatie încât nu cred că aș fi avut cum să nu mă acomodez. Mi se pare o lume nouă acolo, uneori ireală. Toată lumea îți mulțumește pentru orice lucru mic pe care îl faci ,chiar dacă ești plătit să îl faci. Am colege din Maroc, Suriname, Coraçao și Olanda. Învăț lucruri noi despre culturile, obiceiurile și mâncărurile lor tradiționale. Și eu le povestesc despre ale noastre desigur. Când avem fiecare mai mult timp de pierdut acasă prin bucătărie gătim ceva tradițional și aducem cu noi la farmacie împărtășind astfel rețete.
În curând voi începe un nou curs de limba olandeză pentru a trece la nivelul următor. Mă gândesc cu oarecare teamă la perioada următoare pentru că programul nostru este deja încărcat si pe lângă asta voi mai adăuga 6 ore pe săptămână cursurile care vor dura 1 an.
Însă știu că cu această teamă nu mă vedeam curând în acest punct în care mă aflu acum, și mai știu și că dacă nu încerc nu voi ști niciodată cât de multe pot face.
În acest decembrie chiar dacă sunt mai ocupată tot voi face cozonaci, sarmale și mămăligă. Mâncăm portocale și privim filme de Crăciun, ascultăm colinde în timp ce facem decorații, scrisori și pregătim cadouri.
Decembrie de poveste vă dorim!
Aici puteți citi articolele de anul trecut.Perioada cea mai frumoasă din an , Decembrie…
Mamă de doi 
Lasă un răspuns