Cum s-au adaptat copiii în Olanda.

Acum îmi dau seama că trebuia să fi scris acest articol mai de mult, constat că timpul parcă a zburat și noi suntem aici de o viață. Evident că nu este așa.😊

Anastasia avea 1 an si 11 luni iar David 5 ani și 4 luni atunci când am ajuns în Olanda.

În Olanda școala începe de la 4 ani iar copii merg la grupa 1/2 unde se afla copii de 4, 5 sau 6 ani.

David s-a încadrat perfect la această grupă și după doar o lună de locuit în Olanda, a mers la școală.

Școala aici începe la jumătatea lunii august iar vacanța de vară durează doar 6 săptămâni.

Așa că am plecat spre școală pe 17 august cu inima strânsă dar zâmbete largi pe față, simțeam că este cea mai bună alegere.

Am și întârziat în prima zi pentru că am greșit locația 😂 sunt mai multe substructurii ale școli și nu am ales-o pe cea corectă, dar ne-au ghidat de acolo spre locația corectă și au și anunțat că vom întârzia din cauza unei confuzii.

Doamnele ne-au primit cu o neașteptată căldură iar pe David l-au integrat super frumos, el a părut încântat. Am plecat spre casă cu emoții și gânduri multe. Am primit o poză de la școală imediat ce am ajuns acasă, semn că totul e in regulă. Așteptam ora când va trebui să merg să îl iau. Credeam că nu o să mai vrea a doua zi la școală, eram pregătită oarecum pentru orice refuz al lui. Nici pe departe nu a fost așa.

David s-a simțit binevenit și i-a plăcut foarte mult noua școală și noii colegi.

Prima săptamână a trecut atât de repede iar când David a auzit că va fi liber in weekend a început să plângă.😅

Încă o dată copiii ne iau prin surprindere.

Am regretat apoi cei 3 ani de grădiniță făcuți în România, unde adesea David rămânea plângând sau nu mai voia să meargă în ziua următoare.

Pentru Anastasia a fost și mai simplu de atât, ea a simțit doar drumul obositor. Din prima zi ea s-a simțit ca acasă.

Acum la aproape 8 luni de școală David poate comunica și chiar îl și vizitează acasă colegi și se joacă împreună. Râde pe seama mea de cum pronunț cuvintele și le spune tuturor colegilor săi că mama lui nu vorbește olandeza.😂

Le plac parcurile cu locuri de joacă, nenumăratele muzee deși am vizitat doar câteva, le place clima (culmea), oamenii care le zâmbesc mereu, lucruri noi pe care le învață în ritm alert.

Le este și dor de bunici, prietenii, rude, locuri în care mergeau cu drag în România, dar știu că vor merge măcar o dată pe an să viziteze tot ce îi leagă de locul natal.

Ca urmare integrarea a fost naturală cu lucruri ușor de înțeles pentru noi toți.

Publicitate